Ce trebuie să știți
Mulți consumatori asociază expresii precum „ca pe vremuri”, „de la bunica” sau „crescut la țară” cu o calitate superioară. În realitate, aceste formulări descriu o imagine creată de marketing și nu un standard de calitate măsurabil. Din punct de vedere nutrițional, carnea de pui de astăzi oferă aceleași proteine complete și aceiași nutrienți esențiali. Diferențele de gust, textură sau culoare sunt influențate de factori precum rasa, vârsta păsării, alimentația și modul de preparare. Cea mai mare schimbare din ultimele decenii nu este valoarea nutritivă a cărnii, ci nivelul de control, trasabilitate și siguranță alimentară care însoțește produsul de la fermă până la consumator.
Cadrul legislativ
Directiva 2007/43/CE
Stabilește standardele minime privind protecția puilor crescuți pentru producția de carne.
Regulamentul (CE) nr. 852/2004
Stabilește normele generale de igienă pentru produsele alimentare.
Regulamentul (CE) nr. 853/2004
Stabilește normele specifice de igienă pentru alimentele de origine animală.
Regulamentul (UE) 2017/625
Reglementează controalele oficiale efectuate pe întregul lanț agroalimentar.
Cum funcționează?
În fermele moderne, fiecare etapă este monitorizată și documentată:
- originea furajelor este cunoscută și controlată;
- sănătatea și bunăstarea păsărilor sunt monitorizate permanent de medici veterinari;
- condițiile de creștere (temperatură, ventilație, apă și hrană) sunt controlate continuu;
- fiecare lot este trasabil pe întregul lanț de producție;
- produsul final este verificat prin controale interne și oficiale.
Acest sistem permite identificarea rapidă a oricărei neconformități și aplicarea unor măsuri corective atunci când este necesar.
Cum este gestionat acest aspect în industria avicolă modernă?
Fermele moderne de pui funcționează într-un cadru legislativ european strict, care stabilește cerințe privind bunăstarea animalelor, biosecuritatea, alimentația, sănătatea efectivelor, igiena și trasabilitatea produselor. Aceste reguli sunt aplicate indiferent de dimensiunea fermei și sunt verificate prin controale oficiale.
În sistemele convenționale moderne:
- microclimatul (temperatura, ventilația și umiditatea) este monitorizat permanent;
- hrana și apa sunt controlate și adaptate nevoilor păsărilor;
- medicii veterinari monitorizează starea de sănătate a efectivelor;
- fiecare lot este trasabil pe întregul lanț alimentar, de la fermă până la produsul finit;
- fermele, fabricile de furaje și unitățile de procesare sunt supuse controalelor oficiale.
Scopul acestor măsuri este reducerea riscurilor pentru sănătatea animalelor și obținerea unor produse sigure și constante din punct de vedere al calității.
De unde apar confuziile?
Nostalgia poate influența modul în care percepem gustul alimentelor și de aceea, expresii precum „pui de la bunica”, „ca pe vremuri” sau „crescut la țară” au fost exploatate prin tehnici de markting care au creat adesea asocieri automate cu ideea de calitate superioară. În realitate, acești termeni nu sunt definiți sau certificați de legislația europeană și nu garantează, prin ei înșiși, o anumită metodă de creștere, o valoare nutritivă diferită sau un nivel superior de siguranță alimentară. Desigur, un pui poate fi crescut într-o gospodărie în condiții foarte bune. În același timp, fermele moderne funcționează după standarde stricte privind bunăstarea animalelor, biosecuritatea, trasabilitatea și controlul sanitar-veterinar. Calitatea nu este dată de locul în care este crescută pasărea, ci de modul în care sunt respectate aceste cerințe.
O altă confuzie este că păsările crescute în aer liber ar fi norma în Europa. În realitate, aproximativ 90% din carnea de pui consumată în Uniunea Europeană provine din sisteme convenționale de creștere, în adăposturi cu microclimat și furajare controlate, iar doar aproximativ 10% provine din sisteme alternative (creștere în aer liber, semilibertate sau sisteme extensive). În România, producția din sisteme alternative reprezintă aproximativ 3–4% din totalul producției avicole.
În cifre
- ≈90% din carnea de pui consumată în Uniunea Europeană provine din sisteme convenționale de creștere, cu microclimat și furajare controlate.
- ≈10% provine din sisteme alternative (aer liber, semilibertate sau sisteme extensive).
- În România, aproximativ 3–4% din producția de carne de pui provine din sisteme alternative de creștere.
Date: Uniunea Crescătorilor de Păsări din România
Pe scurt
✔ Expresii precum „pui de odinioară”, „de la bunica” sau „ca pe vremuri” nu reprezintă standarde de calitate recunoscute de legislație.
✔ Cea mai mare diferență față de trecut este nivelul de control, trasabilitate și siguranță alimentară aplicat în fermele moderne.
✔ Bunăstarea animalelor, biosecuritatea și monitorizarea continuă contribuie la obținerea unor produse sigure și constante din punct de vedere al calității.
✔ Valoarea nutritivă a cărnii de pui este determinată de compoziția sa, nu de aceste denumiri.
Știați că…
TRANSAVIA este singurul producător din România care crește și procesează exclusiv pui proveniți din propriile ferme, într-un sistem integrat „de la bob la furculiță”. Acest model permite controlul întregului lanț de producție, de la bob la furculiță, de la cultivarea cerealelor și fabricarea furajelor până la creșterea păsărilor, procesare, ambalare și distribuție, asigurând trasabilitate completă, standarde uniforme de calitate și monitorizarea permanentă a bunăstării animalelor și a siguranței alimentare.
